SUFLETUL DUPĂ MOARTE - VĂMILE
Din cartea:
"Sufletul după moarte: călătoria sufletului după moartea trupească", de Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Editura de Suflet, Editura Tabor, București, 2013:
"Sfântul Antonie cel Mare ne tâlcuiește că, atunci când Pavel vorbește despre duhurile din văzduh (v. Efeseni 2, 2), îi înțelege pe demoni (vămile) care se găsesc între cer și pământ. Drept urmare, călătorind către cer, sufletul trece în mod silit prin aceste vămi din văzduh.
Firește că duhurile din văzduh nu vor ajuta sufletul în această grea călătorie a lui către cer. Dimpotrivă, îi vor pune piedici, îi vor închide calea, vor încerca chiar să-l sfâșie." (Pag. 105 - 106)
Mijloace ajutătoare
"Tămâia, lumânările, citirea Psaltirii sunt mijloace care întăresc sufletul în asemenea momente înfricoșătoare (...). Însă armele cele mai eficiente sunt Spovedania și Împărtășania.
Dumnezeiasca împărtășanie: Experiența Bisericii noastre ne învață că, atunci când omul se împărtășește cu vrednicie, demonii se înfricoșează. Ei sunt arși de Dumnezeiasca Împărtășanie și dispar ca fumul." (Pag. 107)
"Ceva asemănător se întâmplă și cu muribundul care se împărtășește cu sufletul curat. Duhurile din văzduhuri nu îndrăznesc să se apropie de el. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că "cel care pleacă din lumea aceasta, dacă se împărtășește cu conștiință curată, îngerii vin și iau sufletul lui, și-l înconjoară,datorită Dumnezeieștii Împărtășanii". (...)
"Desigur că aceasta nu înseamnă că cel care nu apucă să se împărtășească este răpit de demoni și dus în iad (câți pustnici au murit neîmpărtășiți!), ci, în mod simplu, în paralel cu faotele lui bune are drept merinde și Dumnezeiasca Împărtășanie. Nici cel care se împărtășește având păcate mari nu va înfricoșa vămile ca să meargă direct în Rai. Poarta Raiului se deschide cu cheia de aur a Pocăinței." (pag. 108)
"Sufletul după moarte: călătoria sufletului după moartea trupească", de Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Editura de Suflet, Editura Tabor, București, 2013:
"Sfântul Antonie cel Mare ne tâlcuiește că, atunci când Pavel vorbește despre duhurile din văzduh (v. Efeseni 2, 2), îi înțelege pe demoni (vămile) care se găsesc între cer și pământ. Drept urmare, călătorind către cer, sufletul trece în mod silit prin aceste vămi din văzduh.
Firește că duhurile din văzduh nu vor ajuta sufletul în această grea călătorie a lui către cer. Dimpotrivă, îi vor pune piedici, îi vor închide calea, vor încerca chiar să-l sfâșie." (Pag. 105 - 106)
Mijloace ajutătoare
"Tămâia, lumânările, citirea Psaltirii sunt mijloace care întăresc sufletul în asemenea momente înfricoșătoare (...). Însă armele cele mai eficiente sunt Spovedania și Împărtășania.
Dumnezeiasca împărtășanie: Experiența Bisericii noastre ne învață că, atunci când omul se împărtășește cu vrednicie, demonii se înfricoșează. Ei sunt arși de Dumnezeiasca Împărtășanie și dispar ca fumul." (Pag. 107)
"Ceva asemănător se întâmplă și cu muribundul care se împărtășește cu sufletul curat. Duhurile din văzduhuri nu îndrăznesc să se apropie de el. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că "cel care pleacă din lumea aceasta, dacă se împărtășește cu conștiință curată, îngerii vin și iau sufletul lui, și-l înconjoară,datorită Dumnezeieștii Împărtășanii". (...)
"Desigur că aceasta nu înseamnă că cel care nu apucă să se împărtășească este răpit de demoni și dus în iad (câți pustnici au murit neîmpărtășiți!), ci, în mod simplu, în paralel cu faotele lui bune are drept merinde și Dumnezeiasca Împărtășanie. Nici cel care se împărtășește având păcate mari nu va înfricoșa vămile ca să meargă direct în Rai. Poarta Raiului se deschide cu cheia de aur a Pocăinței." (pag. 108)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.