SĂ VĂ NEVOIȚI ÎN VIAȚA DUHOVNICEASCĂ SIMPLU, DELICAT, FĂRĂ SILIRE
Din cartea:
Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul - "Cuvinte despre viața duhovnicească", București: Editura Sofia/Metafraze, 2016
Există două căi care ne conduc la Dumnezeu: una aspră și obositoare, cu atacurile înverșunate împotriva răului, și una ușoară prin iubire. (pag. 27)
Să nu alegeți căi nepotrivite pentru îndreptarea voastră. Nu trebuie să vă temeți nici de diavol, nici de iad, nici de nimic altceva. Astea dau naștere unei stări de împotrivire. Vă vorbesc din umila mea experiență. Scopul nu e a rămâne pe loc, a vă chinui, a vă căzni, ca să vă îndreptați. Scopul e să trăiți, să vă aplecați asupra studiului, să vă rugați, să creșteți în iubire, în iubire față de Hristos, în iubirea față de Biserică. (pag. 29)
Nu luptați față către față cu ispita, nu vă rugați să plece, nu spuneți: "Ia-o de la mine, Doamne!" Atunvi îi acordați importanță și ispita se învârtoșează. Căci, deși spuneți: "Ia-o de la mine, Doamne!", de fapt nu faceți decât să vă gândiți la ea și s-o încurajați și mai tare. Dorința de a vă slobozi de ea nu va dispărea, desigur, dar va fi foarte tainică și delicată, fără să se vadă. O veți avea în ascuns. Amintiți-vă ce spune Sfânta Scriptură: "Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta." (Mt. 6, 3). Puterea voastră întreagă să se îndrepte spre iubirea de Dumnezeu, spre închinarea la El, spre unirea cu El. Așa eliberarea de rău și de neputințe se va face tainic, fără să prindeți de veste, fără trudă. (pag. 31)
Cu alte cuvinte e mai bine să mă arunc în brațele iubirii, să mă adâncesc în cercetarea canoanelor, a troparelor, a psalmilor. Studiul și desfătarea aceasta , fără să-mi dau seama, îmi călăuzesc mintea la Hristos și-mi încălzesc inima. Totodată, mă rog, deschizându-mi brațele cu dor, cu iubire, cu bucurie, și Domnul mă înalță pe [aripile] iubirii Sale. (pag. 32)
Există două căi care ne conduc la Dumnezeu: una aspră și obositoare, cu atacurile înverșunate împotriva răului, și una ușoară prin iubire. (pag. 27)
Să nu alegeți căi nepotrivite pentru îndreptarea voastră. Nu trebuie să vă temeți nici de diavol, nici de iad, nici de nimic altceva. Astea dau naștere unei stări de împotrivire. Vă vorbesc din umila mea experiență. Scopul nu e a rămâne pe loc, a vă chinui, a vă căzni, ca să vă îndreptați. Scopul e să trăiți, să vă aplecați asupra studiului, să vă rugați, să creșteți în iubire, în iubire față de Hristos, în iubirea față de Biserică. (pag. 29)
Nu luptați față către față cu ispita, nu vă rugați să plece, nu spuneți: "Ia-o de la mine, Doamne!" Atunvi îi acordați importanță și ispita se învârtoșează. Căci, deși spuneți: "Ia-o de la mine, Doamne!", de fapt nu faceți decât să vă gândiți la ea și s-o încurajați și mai tare. Dorința de a vă slobozi de ea nu va dispărea, desigur, dar va fi foarte tainică și delicată, fără să se vadă. O veți avea în ascuns. Amintiți-vă ce spune Sfânta Scriptură: "Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta." (Mt. 6, 3). Puterea voastră întreagă să se îndrepte spre iubirea de Dumnezeu, spre închinarea la El, spre unirea cu El. Așa eliberarea de rău și de neputințe se va face tainic, fără să prindeți de veste, fără trudă. (pag. 31)
Cu alte cuvinte e mai bine să mă arunc în brațele iubirii, să mă adâncesc în cercetarea canoanelor, a troparelor, a psalmilor. Studiul și desfătarea aceasta , fără să-mi dau seama, îmi călăuzesc mintea la Hristos și-mi încălzesc inima. Totodată, mă rog, deschizându-mi brațele cu dor, cu iubire, cu bucurie, și Domnul mă înalță pe [aripile] iubirii Sale. (pag. 32)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.