RUGĂCIUNEA CUVIOSULUI SOFRONIE SAHAROV LA REVĂRSATUL ZORILOR

     

Tu, Doamne, Cel veșnic și Făcătorul a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă ne-ai chemat în această viață, Care ai revărsat peste noi harul botezului și pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în noi dorința de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu ascultă rugăciunea mea.

      Noi n-avem viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie decât numai în Tine, Dumnezeule.

      Din pricina fărădelegilor noastre nu îndrăznim să ne ridicăm ochii noștri spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: "Tot ce veți cere în rugăciune, cu credință veți primi" și "Orice veți cere în numele Meu, voi face vouă".

      De aceea îndrăznesc să Te chem pe Tine:

      Curăţeşte-ne (pe noi, robii Tăi....) de orice întinăciune a trupului și a duhului. 

      Învață-ne să ne rugăm cum se cuvine.

      Binecuvintează această zi pe care ne-ai dăruit-o nouă, slugilor Tale nevrednice.

      Cu puterea binecuvântării Tale, fă-ne în stare să grăim și să lucrăm în toată vremea spre slava Ta, cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezența Ta.

      Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-ne calea voii Tale și dă-ne să umblăm în fața Ta fără păcat. Tu, Doamne, Tu știi cele de care avem nevoie. 

      Tu cunoști orbirea și neștiinta noastră, cunoști neputința și stricăciunea sufletelor noastre, dar nici durerea și întristarea noastră nu-ți sunt ascunse Ție. 

      De aceea, Te rog,  ascultă rugăciunea mea și prin Duhul Tău Cel Sfânt învață-ne calea pe care să mergem, iar atunci când voința noastră ticăloasă ne va conduce pe alte cărări, nu ne cruța, Doamne, silește-ne să ne întoarcem la Tine. 

      Prin puterea iubirii Tale, fă-ne să ne ținem cu tărie de ceea ce este bine. Păzește-ne de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul, de orice fel de pornire care nu-ți este bineplăcută Ție și-l rănește pe aproapele meu. 

      Învață-ne ce trebuie să spunem și cum trebuie să vorbim. 

      Iar dacă e voia Ta  să nu răspundem, fă-ne să tăcem în duh de pace, în care să nu întristăm, nici să-i rănim pe semenii noștri. 

      Așează-ne în calea poruncilor Tale și până la ultima noastră răsuflare să nu ne lași să rătăcim departe de lumina indreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singura lege a ființei noastre pe acest pământ în veci. 

      Doamne, rogu-Te, ai milă de noi! 

      Păzește-ne în întristarea și nenorocirea noastră și nu ascunde calea mântuirii de la noi. 

      În nebunia noastră, Dumnezeule, cerem de la Tine lucruri multe și mari, dar ne aducem pururea aminte de ticăloșia și josnicia noastră. 

      Miluiește-ne! Nu ne depărta de la fața Ta din pricina nevredniciei noastre, ci mai degrabă sporește în noi conștiința acestei nevrednicii și dă-ne nouă, celor mai răi dintre oameni, să Te iubim pe Tine așa cum ai poruncit: din toată inima noastră și din tot sufletul nostru și din tot cugetul nostru și cu toată tăria noastră: din toată ființa noastră. 

      Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învață-ne dreapta judecată și conștiință.

      Dă-ne să cunoaștem adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.

      Ține-ne în viață în această lume ca să-Ți putem aduce căință cu vrednicie. Nu ne lua la jumătatea zilelor noastre, nici cand mintea noastră e încă oarbă.

      Iar când Îți va bineplăcea să pui capăt vieții noastre, dă-ne de veste dinainte ca să ne putem pregăti sufletele să vină înaintea Ta.

      Fii cu noi, Doamne, în acel ceas înfricoșător și dă-ne bucuria mântuirii Tale.

      Curăţeşte-ne de toate gândurile tăinuite, de toată răutatea ascunsă întru noi; și dă-ne răspuns bun la scaunul Tău de judecată.

      Doamne, în mare mila Ta și nemărginita Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!

       Amin!