Părintele Tihon (3)

   La Chilia sa nu exista Biserică, care era absolut necesară, și nici bani nu avea, dar avea mare credință în Dumnezeu. Așadar a făcut rugăciune și a pornit spre Kareia cu încredere în Dumnezeu că îi va iconomisi banii necesari pentru biserică, înainte însă de a ajunge la Kareia, pe părintele Tihon l-a zărit starețul Schitului Sfântul Prooroc Ilie (rusesc) și l-a chemat. Când s-a apropiat de el i-a spus: 

   - Un oarecare creștin bun din America mi-a trimis câțiva dolari, să-i dau celui ce n-are biserică ca s-o zidească. Sfinția Ta n-ai biserică, i-ai și construiește-o. 

   A lăcrimat Bătrânul de emoție și recunoștință față de Dumnezeu. A mulțumit și starețului și a spus și "Dumnezeu să-l ierte" pe omul lui Dumnezeu ce i-a trimis binecuvântarea. Bunul Dumnezeu, ca un Cunoscător de inimi, s-a îngrijit de biserica sa, mai înainte ca Bătrânul să-L roage, pregătindu-i banii pentru clipa când acesta îi va cere. Așadar, era firesc să îl asculte Dumnezeu de vreme ce și Părintele Tihon de mic copil îl asculta pe Dumnezeu, păzea poruncile Lui dumnezeiești și primea binecuvântări cerești. 

   În continuare a aflat doi monahi meșteri care să spună și rugăciunea în timp ce vor lucra. Când a terminat biserica, a închinat-o Sfintei Cruci, pentru că o avea la evlavie, dar și ca să evite prin acest mod praznicele, deoarece la înălțarea Sfintei Cruci se postește, și ziua este de doliu. Starețului nu-i plăceau praznicele deoarece creează neliniște și greutate, căci el prăznuia în fiecare zi duhovnicește prin tipicul chiriei sale, cu multă nevoință și aproape fără mângâiere omenească în groapa Kaleagrei, unde vedea cerul și trăia bucurii paradisiace împreună cu îngerii și cu Sfinții. 

Cuviosul Paisie Aghioritul, „Părinți Aghioriți - Flori din Grădina Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos, București, 2004