Bătrânul Filaret

   Unul din Părinții ce a trăit în chip ascuns și care s-a nevoit cu mărime de suflet în Grădina Maicii Domnului, ca să-și dobândească dorirea", mântuirea sufletului, a fost și bătrânul Filaret, prietenul virtuții. Patria lui pământească a fost Transilvania din România. S-a născut în anul mântuirii 1892 și din Sfântul Botez i-au dat numele de Nicolae. Pe tatăl său îl chema Ioan și pe mama sa Măria, iar numele de familie era Dusa.

   Nu primea nimic. Iar dacă cineva îi lăsa ceva pe ascuns, asta era un chin pentru filotimul bătrânel, pentru că trăia cu o mare scumpătate duhovnicească. Adică trebuia să facă multă rugăciune, căci supraevalua lucrurile ce i le aduceau alții. Dacă ceva valora 5 drahme, el le aprecia la 20 și trebuia să facă 20 de ațe de 100 de "Doamne Iisuse..." cu închinăciuni pentru cel ce îi aducea binecuvântarea.

   Odată l-am rugat pe Bătrân să primească o mică binecuvântare, dar el a refuzat.

 - Nu pot, nu pot, nu apuc să fac rugăciunile și metaniile ce le-aș datora. Am și datoriile mele duhovnicești, le am și pe ale Părintelui Vartolomeu, pentru că ebolnav și Hristos va cere de la el numai ascultare.

  Părintele Vartolomeu, ucenicul lui, suferea de mulți ani de un parkinson agravat și tremura tot. Iar Bătrânul Filaret, pe lângă că îi împlinea datoriile lui duhovnicești îl și slujea în același timp, cu toate că era bătrân de 78 de ani. L-a slujit 15 ani, până când a căzut și el la pat.

Cuviosul Paisie Aghioritul - Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, București, 2004.