Părintele Tihon (2) - putem să facem față ispitelor

   După pelerinajul făcut la mănăstirile din Patria sa a mers să se închine și la Muntele Sinai, cel călcat de Dumnezeu, unde a stat două luni, iar de acolo a plecat la Sfintele Locuri, unde a pustnicit o perioadă de vreme, dincolo de râul Iordanului. Deși Locul cel Sfânt l-a ajutat, însă n-a aflat liniște din pricina duhului lumesc al vremii noastre, care a distrus, din nefericire, cu așa-zisa lui civilizație, chiar și locurile pustii și sfinte, unde se liniștesc și se sfințesc sufletele. De aceea a fost nevoit să plece la Sfântul Munte. 

   Ispita însă, văzând din experiența sa de mulți ani că acest tânăr evlavios va spori în viața duhovnicească și va ajuta multe suflete să se mântuiască, a încercat să-l împiedice. Întorcându-se din pustia Iordanului în Ierusalim, pe când se pregătea să se închine pentru ultima oară la Sfântul Mormânt și să-și ia rămas bun de la cunoscuții săi, vicleanul a folosit ca unelte ale sale două femei fără fiică de Dumnezeu, rusoaice, care l-au chemat acasă la ele, ca să-i dea, chipurile, pomelnice să le pomenească la Sfântul Munte. Timotei cel fără de răutate, care totdeauna avea gânduri bune, le-a crezut și a mers. Dar când l-au încuiat înlăuntru și s-au năpustit asupra lui cu intenții imorale, s-a pierdut. S-a înroșit și dând un brânci femeilor și unul ușii a fugit din ghearele șoimilor, ca Iosif de odinioară, și s-a păstrat curat. 

   După aceea a venit așa cum era, ca o floare curată și s-a sădit în Grădina Maicii Domnului, a sporit și a bine miresmuit cu virtuțile lui, precum vom vedea mai jos. 

   Prima lui metanie a fost la Chilia Burazeri, unde a stat cinci ani. Deoarece aici nu a aflat liniștea din pricina multor închinători ruși, a luat binecuvântare și a plecat la Karulia, unde a pustnicit cincisprezece ani. Toată perioada de timp de la Karulia a petrecut-o în nevoințe aspre. Lucrul lui de mână erau metaniile și închinăciunile cu rugăciunea "Doamne Iisuse..." și cititul. Împrumuta cărți de la Mănăstiri, de unde lua ca binecuvântare posmag și din cele ce prisoseau de la masă, pentru care se ruga. Astfel se nevoia cu mărime de suflet, ca și lăuntric să devină înger și nu numai pe dinafară cu Schima îngerească. 

   De la Karulia a venit la marginea Kapsalei (deasupra Kaleagrei), la o chilie de pe moșia Mănăstirii Stavronikita și a îngrijit de un bătrân. După cea murit Bătrânelul și a luat binecuvântarea sa a rămas singur la Chilie. De atunci nu numai că nu și-a neglijat nevoințele lui duhovnicești, ci le-a și înmulțit, primind din belșug harul lui Dumnezeu, pentru că s-a nevoit cu mărime de suflet și cu 

smerenie. 

   Harul dumnezeiesc l-a arătat oamenilor și mulți oameni îndurerați alergau la el să-i ceară sfatul și să se mângâie de multa sa dragoste. Alții îl rugau să se preoțească, ca să-i ajute mai mult prin Taina Sfintei Spovedanii, căci astfel ar da și iertarea păcatelor. Nevoia aceasta, de a ajuta pe alții a descoperit-o și el însuși și a primit să fie hirotonit. 

Cuviosul Paisie Aghioritul, „Părinți Aghioriți - Flori din Grădina Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos, București, 2004