Cuvinte pentru suflet și credință

"Atunci când cineva vede un lucru care îl poate sminti, să nu judece, ci să zică în sinea sa: "Cu fapta nu sunt de acord, dar nu știu ce împrejurări l-au silit să facă lucrul acesta, ce circumstanțe atenuante are; și ae poate ca eu să fi interpretat greșit fapta acestuia". Nu putem cunoaște cele ascunse ale omului. (...) Este bine să se cerceteze omul pe sine însuși adeseori și atunci când observă că a pus un gând rău, să-și spună: "Ia stai, nu ai pus și atunci gândul cel viclean în mintea ta și s-a dovedit să fie de fapt altceva? Nu ai făcut la fel și altădată?". Așadar să se străduiască fiecare să pună întotdeauna gândul cel bun în mintea sa. În lume dacă cineva pățește aceasta o dată, de două ori, începe să se încreadă cu desăvârșire în bănuielile sale, ca să se îndreptățească. Însă aici în Sfântul Munte, unde mediul duhovnicesc este diferit, nu se justifică lucrul acesta. Să puneți întotdeauna gândul cel bun. Odată un tâlhar deghizat în călugăr voia...

     Odată a mers epuizat la mănăstirea rusească - înainte de postul Sfinților Apostoli - și trapezarul de la mireni l-a primit cu multă bucurie și i-a pregătit să mănânce. Starețul a început să mănânce, în timp ce monahul ce îl slujea intra și ieșea și, privindu-l cum mănâncă mereu, l-a judecat: "Un astfel de monah uscat și slab a putut mânca atât de mult!" Așadar zăpăcit de aceste gânduri ale judecății trapezarul a plecat la chilia sa. După ce a terminat de mâncat Părintele Antim a mers și a stat la ușa chiliei fratelui. Văzând pe prietenul său cât era de zăpăcit de aceste gânduri, i-a fost milă de el și, ca să-l ajute, a fost nevoit să-i descopere pricina, ca să fie mai atent față de ceilalți și să nu-i judece, dar și noi să ne folosim din asta și să luăm aminte la judecată.    Luându-l de mână l-a întrebat:    - Nu cumva știi ce înseamnă smerenia?    - Nu, nu știu, i-a răspuns fratele cu sfială.    Atunci starețul ...