Ieromonahul Antim cel nebun pentru Hristos - despre smerenie, despre judecarea aproapelui
Odată a mers epuizat la mănăstirea rusească - înainte de postul Sfinților Apostoli - și trapezarul de la mireni l-a primit cu multă bucurie și i-a pregătit să mănânce. Starețul a început să mănânce, în timp ce monahul ce îl slujea intra și ieșea și, privindu-l cum mănâncă mereu, l-a judecat: "Un astfel de monah uscat și slab a putut mânca atât de mult!" Așadar zăpăcit de aceste gânduri ale judecății trapezarul a plecat la chilia sa. După ce a terminat de mâncat Părintele Antim a mers și a stat la ușa chiliei fratelui. Văzând pe prietenul său cât era de zăpăcit de aceste gânduri, i-a fost milă de el și, ca să-l ajute, a fost nevoit să-i descopere pricina, ca să fie mai atent față de ceilalți și să nu-i judece, dar și noi să ne folosim din asta și să luăm aminte la judecată. Luându-l de mână l-a întrebat: - Nu cumva știi ce înseamnă smerenia? - Nu, nu știu, i-a răspuns fratele cu sfială. Atunci starețul ...