Cuvinte pentru suflet și credință

      "Pentru împărtășanie este necesar să ne pregătim din timp, atât sufletul, cât și trupul, pentru a ne uni cu Domnul. Ar trebui să postim vreo trei - patru zile, să nu mâncăm de dulce, în ajun să ne abținem de la cină, înlocuind-o cu următoarea pravilă: să citim două acatiste  -  către Mântuitorul și Maica Domnului, patru canoane - către Mântuitorul, Maica Domnului, Îngerul păzitor și canonul pentru Sfânta Împărtășanie. Cine nu are o astfel de posibilitate să se roage de 500 de ori cu "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" și de 150 de ori cu "Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre."  .........................        Dacă te mustră conștiința, nu îndrăzni să te apropi de Potir, căci săvârșești un păcat...

      De ce multora nu le place spovedania publică? Pentru că suntem mândri, iubitori de sine și diavolul ne trimite o falsă rușine: "Cum pot să spun aceasta preotului? N-am să mă căiesc, mi-e rușine. Oare ce impresie își va face atunci preotul despre mine? Ba poate chiar o să mă și certe." Iar noi toți vrem să părem în fața altora mai buni, curați, blânzi, și, când colo, spunem mizerii despre noi înșine. Acestea sunt gânduri demonice ce se apropie de noi, dar cărora nu trebuie să le acordăm nicio atenție, căci nu avem de ce să ne temem de duhovnic. Duhovnicul a auzit cele mai înfricosătoare păcate, căci i-au trecut mii de oameni pe sub epitrahil și se bucură atunci când omul se căieşte cu inima curată. Așa că e nevoie să ne fie rușine la săvârșirea păcatului și nu trebuie să ne ruşinăm să ne pocăim cu adevărat. Arhimandritul Ambrozie Iurasov, "Îndrumar de spovedanie", Editura Sofia, București, 2010, pag. 29.