Sfântul"pisălog"

Când mă scol de dimineață,
Somnoros mă spăl pe față,
Mă îmbrac pentru plecare
Și dau fuga la mâncare.
Dar un glas îmi zice-'ndat:
- Rugăciunea ai uitat!
Ce să fac? Mă duc acum
Rugăciunea să o spun.
Iată-s gata de plecare,
Merg pe stradă-n grabă mare,
Mă gândesc numai la mine
Și la ziua care vine.
Dar același glas sfătos
Îmi șoptește mlădios:
- Uite un copil sărman,
Dă-i lui mărul din ghiozdan!
Mai întâi m-am necăjit,
Dar pe urmă m-am gândit
Că eu am acasă mere
Um lighean, și am și pere,
Iar mama, când am plecat ,
Bani pentru pachet mi-a dat.
Dar copilul cel sărman
Poate n-are niciun ban;
I-aș putea fi de folos;
Și i-am dat mărul voios.
La școală când am ajuns
Colegul meu bun mi-a spus
Că în pauză mă roagă
Tema să-l ajut să-și facă
Fiindcă singur n-a putut!
Și eu, care aș fi vrut
Ca să ies un pic la joacă,
Oare sa-l ajut s-o facă?
Și din nou glasul blajin
Mi-a șoptit duios și lin:
- De jucat, te joci mereu,
Dar acum colegul tău
Te-a rugat să-i faci un bine;
Nu gândi numai la tine!
Am urmat iar sfatul său
Și nicicum nu-mi pare rău.
După școală, tot grăbit,
Către casă am pornit.
După masă și odihnă,
Mi-am făcut temele-n tihnă
Si mi-a mai rămas și timp.
Cum să-l umplu? m-am gândit.
Am atâtea jucării
În dulap și prin cutii,
Mai am și calculatorului,
Combina, televizorul.
Însă glasul mi-a șoptit:
- Dar la mama, te-ai gândit?
Dup-o zi de muncă grea
Tare mult s-ar bucura
Să fie ceva pe masă
Și puțin curat în casă!
Am lăsat deci pe-altă zi
Dulapul cu jucării,
Iar când mama a venit,
Totul era pregătit:
Praful șters, gunoiul dus
Și pe masă totul pus.

Chipul mamei, ostenit,

Parc-a mai întinerit!

Seara iute a venit

Și în grabă am pornit

Să-mi fac patul de culcare.

Dar cine mă strigă oare?

E același glas blajin

Care-mi zice: "Nu te-nchini?"

Atunci eu n-am mai răbdat 

Și sfios l-am întrebat:

- Sfinte bun, dar cine ești?

Vii din cartea de povești?

Ești vreun Făt-Frumos din soare,

Înger, duh sau ce ești oare?

- Nu-s nicicum un Făt-Frumos, 

Nu-s nici înger luminos

Și nici nu-s vreun duh viclean;

Eu sunt Sfântul Stelian.

Dumnezeu cel Bun și Sfânt 

Mă trimite pe pământ 

Să port grijă de copii,

Să le fac mici bucurii,

Cele bune să-i învăț 

Și de rele să-i dezvăț.

Dar de vrei să știi mai bine

Cine sunt și ce-i cu mine,

Viața mea să o citești 

Și ai să te lămurești...

"Poezii cu iz de Filocalii", Ediție îngrijită de Mănăstirea Diaconești, Bacău: Editura Bonifaciu, 2011