De ce?...
Unde îi conduceau mâinile lui Dumnezeu? Se simțeau deodată ca niște pioni fără voință, aflați pe tabla Lui de șah. Îi dădea jos, îi ridica, îi muta așa cum voia El, fără să țină cont de durerea lor la atingerile Lui neașteptate. "De ce?", a întrebat pentru o clipă Despina, iar apoi şi-a mușcat buzele.
"Iartă-mă, Dumnezeul meu. Cine sunt eu să Te trag la răspundere cu întrebările mele?" Înlăuntrul ei răspundea glasul dumnezeiesc, care făcea să să tacă roate reproșurile omenești: "Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre și căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Și cât de departe sunt cerurile de pământ, așa de departe sunt căile Mele de căile voastre și cugetele Mele de cugetele voastre..."
"Iartă-mă, Dumnezeul meu", șoptea Despina, privind lacrimile fiicei sale. "Căile Tale sunt diferite. Doar Tu le știi."
"Dacă nu veneai Tu..." - Maria Pastourmadzis, Galați, Ed. Egumeniţa, 2015, pag. 132.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.