Întâmplarea din port

      "Avea 14 ani când se duse în portul Selibria, având binecuvântarea mamei și ducându-și pe umeri bocceluța cu cele strict necesare, nutrind speranța că va putea face în mod gratuit călătoria până la Constantinopole, fiindcă nu avea niciun ban.

      În port un mic vas se pregătea de plecare. Anastasie îl rugă pe căpitan să-l ia pe gratis la bord. Acesta, observându-i vârsta fragedă, îi spuse în bătaie de joc: "Mai Da o roată primprejur, băiete, și apoi întoarce-te!". Anastasie înțelese refuzul, dar o voce lăuntrică îi spuse să aștepte pe chei. Căpitanul puse în funcțiune motoarele, dar vasul nu porni. Apăsă pe accelerator, dar ambarcația rămase nemișcată.

      Tocmai atunci privirea perplexă a căpitanului o întâlni pe cea rugătoare a lui Anastasie. "Urcă", spuse căpitanul înduioșat și cu părere de rău pentru refuzul de mai înainte. Băiatul sări ca un cerb.

      În sfârșit, iată-l la bordul vasului! Iar acesta se îndepărtă în largul mării. Tânărul ales al lui Dumnezeu era plin de bucurie. Adâncit în gândurile sale, viitorul sfânt Nectarie Îl slăvea pe Dumnezeu în inima sa și-I aducea mulțumiri. Ochii săi, plininde recunoștință, se îndreptau din când în când către cer. Dar controlorul de bilete care își începuse îndatoririle, îl aduse cu picioarele pe pământ. El nu avea bilet. Îl cuprinse teama. Căpitanul care cunoștea acest lucru se afla lângă mașinile sale.

      "Ce să  fac?" se întrebă Anastasie. "Ce am să spun? Mă va crede oare dacă îi spun că sunt sărac și că nu am bani?" Teama îl înăbușea... avea să spună adevărul, tot adevărul gol-goluț, fără nicio justificare. De ce nu ar fi crezut la urma urmei?

      Controlorul se afla acum în fața lui. Anastasie își prezentă onorabila sa situație: "Sunt sărac, spuse el. Nu am bani. Am plecat de lângă părinții mei pentru a-mi găsi ceva de lucru spre a putea supraviețui și pentru a le putea fi și lor de ajutor.

      Cuvintele sale pline de Duhul Sfânt Care sălășluia într-însul, înmuiară inima controlorului care dădu crezare la tot ce îi spuse copilul. Și iarăși Anastasie Îi mulțumi Domnului care veghea asupra sa, așa cum vom vedea pe tot parcursul sfintei sale vieți."

Preot Ambroise Fontrier, "Sfântul Nectarie din Eghina - Schiță biografică", București, Editura Agapis, 2004, pag. 36 - 37.