Energiile harului dumnezeiesc
"În timpul cercetării harului dumnezeiesc, spunea Starețul, inima tresaltă. Odată m-am rugat paisprezece ore continuu și în loc să simt oboseală, aveam înlăuntrul meu o mângâiere, o bucurie. La un moment dat m-am gândit că de vreme ce sunt la o astfel de vârstă și îmi lipsesc și două voastre, să merg să-mi pun brâul, să mă leg cu o funie de tavan și să iau două cârje ca să mă sprijin și astfel să continui rugăciunea cât va merge. Aceasta a fost. De îndată am căzut jos și am simțit toată oboseala celor paisprezece ore de stat în picioare. Un sfert de oră am rămas jos nemișcat. Ca și cum Dumnezeu mi-ar fi spus că "Harul Meu este cel care te ține, și nu brâul tău." Și să fi spus ca gândul era păcătos sau egoist? Nu, ci doar m-am gândit: "De vreme ce sunt într-o astfel de stare trupească, să fiu cu luare-aminte." Cu atât mai mult un gând mândru ar fi alungat cu desăvârșire harul. Cât de fină este viața duhovnicească și de câtă luare aminte este nevoie!"
Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",
Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 276 - 277
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.