Despre relele aduceri-aminte

     „Rugăciunile vechilor asceți, păstrate în rîndurile creștinilor ortodocși pînă în zilele noastre, conțin multe referiri la gîndurile rele, la obiceiurile nepotrivite și la amintiri. În una dintre rugăciunile de taină citite de preot la Vecernie se cere izbăvire de „relele aduceri-aminte”.

        Amintirile sunt văzute ca arme în mâinile demonilor cu care luptă împotriva noastră.

        Nu este nimic mai cumplit decît sfîșierea gîndurilor care pricinuiește unui suflet întristat și neîncrezător în Dumnezeu. (...) Iuda este un om ucis de propriile gînduri.

        Totuși, asceții din Pustia Egiptului luau în derîdere atacurile gîndurilor. Pentru ei, amintirile sunt ca păsările care zboară pe cer căutînd să-și facă cuib în inima noastră. Cu alte cuvinte ,între noi și amintirile noastre este tot atîta înrudire cît este între o pasăre care zboară pe cer și o grămadă de paie.

        Dacă oamenii ar fi preocupați de ceea ce trebuie să facă și unde trebuie să ajungă,amintirile ar dispărea din mințile și inimile lor în chip firesc, căci at fi date afară de preaplinul rîvnei cu care își trăiesc viața.”

Ieromonah Savatie Baștovoi - „Cartea despre femei”,
Ed. Cathisma, București, 2015, pag. 84 - 85