Dragoste nobilă (1)
Starețul dădea o mare importanță milosteniei. Pentru el milostenia era un criteriu ca să cunoască dacă cineva este sau nu vrednic de mila dumnezeiască și de mântuire.
„Se poate ca cineva, spunea Starețul, să fie indiferent (n. tr. în cele ale credinței), dar dacă-l doare pentru un bolnav, dacă face milostenie, să nu te temi pentru el.”
Îi îndemna pe oameni să facă milostenie, deoarece credea că „atunci când primești ceva, te bucuri omenește, dar atunci când dai, te bucuri dumnezeiește. Câștigul duhovnicesc se face prin dăruire.”
Ieromonahul Isaac - „Viața Cuviosului Paisie Aghioritul”,
Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 496 - 497
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.