Cuvinte pentru suflet și credință

"Dacă omul trăiește cu dorința de a-L avea în el pe Dumnezeu, atunci, oriunde s-ar afla, în Moscova, Sankt Petersburg, New York sau în pustie, el nu va mai fi singur - socotește starețul. Și nu are importanță cu ce se ocupă omul, dacă scrie, cântă, coase sau gătește. Dacă toate acestea se vor face cu dragoste, acest lucru vă va mântui pe voi și pe toți cei din jurul vostru."  Schiarhimandrit Ioachim (Parr) - "Convorbiri pe pământ rusesc", Ed. Egumenița, 2015, pag. 8.

"... singura cale către mântuire o reprezintă crucea și suferințele, acel dar pe care ni-l trimite Domnul ca să ne putem elibera de iubirea de sine."  Schiarhimandrit Ioachim Parr - "Convorbiri pe pământ rusesc", Ed. Egumenița, Galați, 2015, pag.8.

Dumnezeul meu, să nu-i părăsești pe robii tăi care trăiesc departe de biserică, dragostea Ta să-i aducă pe toți la Tine; Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer; Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli ușoare sau grave; Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități trupești, Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități sufletești; Pomenește, Doamne, pe conducătorii țărilor (președinți, miniștri...) și ajută-i să conducă creștinește; Pomenește, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme; Pomenește, Doamne, pe familiile cu probleme și pe cei divorțați; Pomenește, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toți cei îndurerați și nedreptățiți în această viață, pe văduvi și pe văduve; Pomenește, Doamne, pe toți cei întemnițați, pe anarhiști, pe narcomani, pe ucigași, pe făcătorii de rele, pe hoți, luminează-i și ajută-i să se îndrepteze; Pomenește, Doamne, pe toți cei înstrăinați; Pomenește, Doamne, pe toți ce...

     I. Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.      II. Dacă ești o pasăre - păzește-ți aripile, dacă ești o căprioară - păzește-ți picioarele.           Ceea ce crezi că ai mai  bun în tine este slăbiciunea ta și locul în care vei fi lovită. Păzește comoara ta înăuntru, păstrând taina ei pentru cel care va ști să-ți răsplătească cu însăși viața lui.       III. Frumusețea este un dar neprețuit, dar nu este cel mai mare între daruri. (...)            Fii recunoscătoare pentru tot ce ai și nu te pune mai presus de alții. Oamenii sînt frumoși, inteligenți sau îndemânatici pentru un scop anume. Află care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumoși și deștepți fac aceleași păcate ca și oamenii proști și urîți. Dacă excelezi în ceva, fă ca aceasta să schimbe în bine viața celor din jur.      ...

"Sunt oameni care pot primi harul Cinstitului Lemn chiar și de la un buștean. Și sunt alții care nici de la Cinstitul Lemn nu primesc har dumnezeiesc." Ieromonahul Isaac -" Viața Cuviosului Paisie Aghioritul ",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 574 

Starețul dădea o mare importanță milosteniei. Pentru el milostenia era un criteriu ca să cunoască dacă cineva este sau nu vrednic de mila dumnezeiască și de mântuire.  „Se poate ca cineva, spunea Starețul, să fie indiferent (n. tr. în cele ale credinței), dar dacă-l doare pentru un bolnav, dacă face milostenie, să nu te temi pentru el.” Îi îndemna pe oameni să facă milostenie, deoarece credea că „atunci când primești ceva, te bucuri omenește, dar atunci când dai, te bucuri dumnezeiește. Câștigul duhovnicesc se face prin dăruire.”  Ieromonahul Isaac - „Viața Cuviosului Paisie Aghioritul”,  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 496 - 497

      "Ca și căldura, ca și o adiere răcoroasă, milostenia se împlinește atunci când ajunge în mîinile care cu adevărat au nevoie de ea. Oamenii bogați își fac adeseori daruri scumpe între ei, dar bucuria unui sărac pentru o haină purtată e incomparabil mai mare."                  "Nu există în lume oameni speciali față de care să ne manifestăm milostenia: milostenia îi vizează pe toți. Și cel sărac, și cel bogat au nevoie de milostenie în egală măsură, doar ceea ce le putem dărui este diferit."       "V-ați gîndit vreodată ce rost mare au străinii în viața noastră? Cît de important este să fim milostivi și așezați la vorbă cu străinii: niciodată nu știi cu cine vorbești, pe cine mîhnești și ce va însemna asta în viața lui. Cu ai tăi te mai împaci, dar pe străin nu-l mai vezi și rămîi în amintirea lui așa rece, rău și supărăcios. Să rămînem buni în amintirea...

           "Să nu cereți de la Dumnezeu nici lumini, nici harisme, nici nimic altceva, ci numai pocăință, pocăință, pocăință." Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 387

         "Cu toate că sunt un dovleac, lumea cea mult-însetată vine cu nerăbdare să se răcorească, deoarece așteaptă să găsească un harbuz." Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 377

⛪ Starețul spunea că Biserica noastră învață două căi: monahismul și căsătoria. Considera un lucru nefiresc ca cineva să nu urmeze una din aceste două căi. "Boul care nu merge nici la jug, nici la brazdă merge la măcelar." Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 309

          "În timpul cercetării harului dumnezeiesc, spunea Starețul, inima tresaltă. Odată m-am rugat paisprezece ore continuu și în loc să simt oboseală, aveam înlăuntrul meu o mângâiere, o bucurie. La un moment dat m-am gândit că de vreme ce sunt la o astfel de vârstă și îmi lipsesc și două voastre, să merg să-mi pun brâul, să mă leg cu o funie de tavan și să iau două cârje ca să mă sprijin și astfel să continui rugăciunea cât va merge. Aceasta a fost. De îndată am căzut jos și am simțit toată oboseala celor paisprezece ore de stat în picioare. Un sfert de oră am rămas jos nemișcat. Ca și cum Dumnezeu mi-ar fi spus că "Harul Meu este cel care te ține, și nu brâul tău." Și să fi spus ca gândul era păcătos sau egoist? Nu, ci doar m-am gândit: "De vreme ce sunt într-o astfel de stare trupească, să fiu cu luare-aminte." Cu atât mai mult un gând mândru ar fi alungat cu desăvârșire harul. Cât de fină este viața duhovnicească și de câtă luare aminte este nevoie!...

        "- Am hernie, dar nu vreau să  mă  operez. Lasă să sufăr și eu puțin! Este mare lucru să ai ceva, să suferi și să nu-L rogi pe Hristos pentru aceasta, ci să-L rogi pentru alții. Atunci Dumnezeu împlinește repede cererea celui care suferă și se roagă ca alții să se facă bine." Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 285

         "Anii în care trăim sunt grei, spunea Starețul, și va trebui să suferim, poate chiar să și mărturisim în timpul furtunii care se va dezlănțui. Numai cel care va trăi duhovnicește o va scoate la capăt. Să nu deznădăjduim! Acești ani grei sunt o binecuvântare, pentru că ne constrâng să trăim mai aproape de Hristos. Este o ocazie pentru mai multă  nevoință. Acest război nu va mai fi cu arme, ci duhovnicesc, cu antihrist. Acesta va încerca să înșele "de va fi cu putință și pe cei aleși". Toate vor fi controlate de fiara de la Bruxelles. După cartele și buletin, vor înainta cu viclenie și la pecetluire, îi vor constrânge pe oameni să se pecetluiască pe mână sau pe frunte. Numai cei care vor avea pecetea vor putea să cumpere și vor avea toate înlesnirile. Dar creștinii care nu vor primi pecetea vor fi chinuiți. Pentru aceasta, încă de pe acum trebuie să se obișnuiască să trăiască simplu și dacă pot, să aibă un ogoraș, puțini măslini sau vreun animal pe...

Starețul povestea : "Odată L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate cum trebuie să mă rog. Atunci am văzut în vedenie un copil îngenuncheat, care se mărturisea lui Dumnezeu cu lacrimi, iar apoi ridica mâinile în sus și se ruga Lui. Această vedenie m-a dezarmat și am spus : " Dumnezeul meu, iartă-mă, încă nu am învățat să mă rog." Pentru aceasta este bine ca rugăciunea să înceapă cu o mărturisire generală și după aceea să continue cu cererea în care să existe doxologie și mulțumire. Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 278.

  Starețul  spunea: "Mai mult decât orice, diavolul nu vrea să ne rugăm. Când vede pe cineva că se roagă, dacă nu poate să-l împiedice, încearcă cel puțin să-i sustragă mintea prin imaginație sau gânduri. Dacă nu izbutește nici aceasta, atunci se arată el însuși, numai și numai să îl tulbure și să îl  sustragă de la rugăciune, fie și pentru puțin. " Ieromonahul Isaac - " Viața Cuviosului Paisie Aghioritul ",  Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 214

  "Trecând prin toate felurile de viețuire monahicească, am văzut că în liniște se face cea mai bună limpezire duhovnicească." Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul, Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 168-169

 "Dacă vrei un prieten adevărat după Dumnezeu, fă prietenie cu Sfinții. Iar dacă nu, cu animalele sălbatice." Ieromonahul Isaac - "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul", Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 158 "Animalele simt intențiile oamenilor și potrivit acestora se apropie de ei. Pe om îl au de dumnezeu. De aceea omul trebuie să le iubească, fiindcă ele nu așteaptă alt rai." - idem, pag. 216

     „Rugăciunile vechilor asceți, păstrate în rîndurile creștinilor ortodocși pînă în zilele noastre, conțin multe referiri la gîndurile rele, la obiceiurile nepotrivite și la amintiri. În una dintre rugăciunile de taină citite de preot la Vecernie se cere izbăvire de „relele aduceri-aminte”.         Amintirile sunt văzute ca arme în mâinile demonilor cu care luptă împotriva noastră.         Nu este nimic mai cumplit decît sfîșierea gîndurilor care pricinuiește unui suflet întristat și neîncrezător în Dumnezeu. (...) Iuda este un om ucis de propriile gînduri.         Totuși, asceții din Pustia Egiptului luau în derîdere atacurile gîndurilor. Pentru ei, amintirile sunt ca păsările care zboară pe cer căutînd să-și facă cuib în inima noastră. Cu alte cuvinte ,între noi și amintirile noastre este tot atîta înrudire cît este între o pasăre care zboară pe cer și o grămadă de paie.        ...

                 „A fi vorbit de rău nu e cel mai rău lucru. Mai rău decât a fi vorbit de rău e să fi vorbit de bine, doar de bine. „Vai vouă cînd toți oamenii vă vor vorbi de bine” a zis Hristos.E normal ca în viață să fim vorbiți și de rău, și de bine,dar cei vorbiți de bine sînt mai expuși pericolelor decît cei vorbiți de rău.          Dacă ați auzi cu cîte laude sunt înconjurați oamenii răi de cei ce  mănîncă la mesele lor! Cu siguranță nu există nici un om rău în lume care să nu fie vorbit de bine măcar de cineva, după cum nu există nici un om drept care să nu fie hulit chiar de cei din casa lui.         În aceste condiții cu să deosebit oamenii răi de cei buni după vorbele care se spun despre ei? (...)         Omul se cunoaște după felul cum reacționează  la ocară, dar și la laudă.Cel care se îndulcește din laude, negreșit se va amărî cînd va auzi că e...

        „...trebuie să nu privim ușor vedeniile, chiar de-ar fi de la Dumnezeu. Iar El se bucură de aceasta. deoarece astfel arătăm smerenie și luare aminte, lucruri pe care El le cere de la noi. Știe Dumnezeu modul în care să ne învețe ceea ce vrea El.” ,,Viața Cuviosului Paisie Aghioritul ", Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 133-134

      „Ceea ce îi impresiona pe toți părinții filoteiți erau blândețea, bunătatea și caracterul său liniștit." Ieromonahul Isaac  -  pag. 91      „Era foarte atent la cuvintele pe care le spunea. Nu vorbea aproape deloc. Spunea doar „binecuvântați”. - ,,Viața Cuviosului Paisie Aghioritul ", Ed. Evanghelismos, București, 2005, pag. 92    

       „Cred că ceea ce face ca un lucru să fie important este bucuria. Dacă ceva îți aduce bucurie - este important.          Când sufletul este apăsat și amărât, nimic nu i se mai pare important.          Dar bucuria poate atribui importanță lucrurilor celor mai mărunte.          Am văzut oameni care se bucură de bomboane,de o pereche de pantaloni, de o călătorie,de o bătaie în ușă. Pentru că, într-adevăr, ce poate fi mai important decât o bătaie în ușă, decât o pereche de pantaloni sau decât niște bomboane?Poate doar un cuțitaș, un pix,o portocală, un zâmbet, o pasăre care se izbește în geam...          Păziți-vă bucuria - e ceea ce face viața importantă!” Ieromonah Savatie Baștovoi - „Cartea despre femei”, Ed. Cathisma, București, 2015, pag. 78

             „...ceea ce ne împiedică să devenim mai buni este chiar dorința de a părea mai buni. A părea - iată începutul minciunii.         „Oricine dorește să-și scape sufletul său îl va pierde și oricine se va lepăda de sine va trăi”, a zis Hristos. Oricine ține la bunul său nume mai mult decât la adevăr își va pierde și numele, și sufletul, iar cine își va recunoaște vina,va avea un nou prilej de a o lua de la început.        Ce altceva mai vrednic de admirație este pe pământ decât omul care nu se teme să o ia de la început? Tot așa, nu este nimic mai jalnic decât omul care adună pământ în jurul greșelilor sale, fără ca măcar să bage de seamă că se îngroapă și el laolaltă cu ele.” Ieromonah Savatie Baștovoi - „Cartea despre femei”, Editura Cathisma, București, 2015, pag. 71