Gheorgaki din Tibet

       Gheorgaki din Tibet

      Odată a venit în Sfântul Munte și umbla pe la mănăstiri un tanar în vârstă de șaisprezece-șaptesprezece ani, pe care îl chema Gheorgaki. La vârsta de trei ani fusese dus de părinții lui la o mănăstire budistă din Tibet. Înaintase mult în yoga și ajunsese un vrăjitor desăvârșit putând să cheme pe oricare diavol voia. Purta centură neagră și știa foarte bine karate. Cu puterea satanei facea tot felul de demonstrații care pricinuiau uimire. Lovea cu mâna pietre mari și le sfărâma ca pe niște nuci. Putea să citească și cărți închise. Spărgea nucile în palmă, arunca jos cojile, iar miezul rămânea lipit de mână.

      Niște monahi l-au adus pe Gheorgaki la "Panaguda" , ca să fie ajutat de Stareţ. Când a ajuns acolo, l-a întrebat pe Stareţ ce puteri are și ce "minuni" poate face. Atunci Stareţul i-a răspuns că el însuși nu are nicio putere și că toată puterea este a lui Dumnezeu.

      Gheorgaki, vrând să-şi arate puterea și-a concentrat privirea spre o piatră mare care era la distanță și a făcut-o bucăți. Atunci Stareţul a făcut semnul crucii pe o piatră mica și i-a spus să o spargă și pe aceea. El s-a concentrat, şi-a făcut vrăjile lui, dar nu a reușit să o spargă. Văzând aceasta, a început să tremure, iar puterile demonice pe care credea că le stăpânea, neputând sparge piatra, s-au întors împotriva lui și l-au aruncat cu putere în cealaltă parte a râului. Stareţul a mers și l-a găsit într-o stare jalnică. (...)

      Ieromonahul Isaac, Viața Cuviosului Paisie, Editura Evanghelismos, București, pag. 219 - 220.