De ce ne e rușine să ne spovedim?
De ce multora nu le place spovedania publică? Pentru că suntem mândri, iubitori de sine și diavolul ne trimite o falsă rușine: "Cum pot să spun aceasta preotului? N-am să mă căiesc, mi-e rușine. Oare ce impresie își va face atunci preotul despre mine? Ba poate chiar o să mă și certe." Iar noi toți vrem să părem în fața altora mai buni, curați, blânzi, și, când colo, spunem mizerii despre noi înșine. Acestea sunt gânduri demonice ce se apropie de noi, dar cărora nu trebuie să le acordăm nicio atenție, căci nu avem de ce să ne temem de duhovnic. Duhovnicul a auzit cele mai înfricosătoare păcate, căci i-au trecut mii de oameni pe sub epitrahil și se bucură atunci când omul se căieşte cu inima curată. Așa că e nevoie să ne fie rușine la săvârșirea păcatului și nu trebuie să ne ruşinăm să ne pocăim cu adevărat.
Arhimandritul Ambrozie Iurasov, "Îndrumar de spovedanie", Editura Sofia, București, 2010, pag. 29.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.