Despre ascultare și a cere sfat
"Odată am primit o scrisoare în care mă rugau să ies în lume și să ajut. Era o situație gravă. Eu însă nu voiam să merg. Am luat metania și am urcat desculț pe Aton ca să mă rog pentru a primi înștiințare de la Dumnezeu ce să fac. M-am întors după câteva ore având picioarele foarte rănite, dar fără să fi primit vreo înștiințare. Înlăuntrul meu simteam o tulburare.
Atunci m-am hotărât să merg la un stareţ (părintele Tihon) ca să-i cer sfatul, iar acela mi-a spus că trebuie să merg, să ies în lume. Dar eu tot nu voiam să merg. Întorcându-mă la Coliba mea am găsit o altă scrisoare, în care îmi spunea că este de ajuns să le scriu chiar și o scrisoare, și toate se vor rezolva. Am mers din nou la acesl stareţ și i-am spus despre această scrisoare.
- Nu, îmi spune din nou, mai bine este să mergi, să te vadă și să le vorbești.
Atunci m-am hotărât să fac ascultare și să merg. Și îndată am simțit cum s-a ridicat o greutate de pe mine și a venit harul lui Dumnezeu. Domnul vrea ca noi să cerem sfatul celorlalți, de vreme ce există această posibilitate."
"Viața Cuviosului Paisie Aghioritul", Ieromonahul Isaac, Editura Evanghelismos, București, 2005, pag. 633 - 634.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți o părere despre ceea ce ați citit pe acest blog, mi-ar plăcea s-o împărtășiți aici, cu mine și cu alți cititori.