SUFLETUL DUPĂ MOARTE

Din cartea:
"Sufletul după moarte: călătoria sufletului după moartea trupească", 
de Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Editura de Suflet, Editura Tabor, București, 2013:
    Omul moare, și elementul lui secundar (trupul) se transformă în materie neînsuflețită și se predă celui căruia îi aparține, pământului-mamă. Se pierde, devine oase și humă, până când piere cu desăvârșire (exact așa cum se întâmplă și cu animalele necuvântătoare, cu târâtoarele, cu păsările etc.).
    Celălalt element, superior (sufletul), care a dat viață elementului inferior, trupul, care a cugetat, care a creat, care a crezut în Dumnezeu, nu se transformă în materie neînsuflețită, nu dispare, nu piere ca fumul (pentru că este lucru nemuritor), ci "se mută" (renăscut) în viața cealaltă. (Pag. 21)
     Gândește-te acum cât se va schimba sufletul tău când se va elibera prin moarte de această întreagă povară, de "constrângerea" trupului tău, de lumea cotidiană!
    Va renaște, va dobândi o cugetare nouă, dar și "sănătoasă". Va privi viața corect, prin prisma unei viețuiri sfinte, fără intervenția trupului. După moarte va înțelege cât valorează această viață pământească, chiar și pentru o secundă, pe când acum nu realizează nimic. De asemenea, va redobândi însușirile firești și uimitoare (cunoaștere, percepție, putere, discernământ), pe care i le-a dăruit Dumnezeu (care înainte de moarte erau adormite). Și în relația cu harul divin pe care-l va primi în vremea sălășluirii în Împărăția lui Dumnezeu, va deveni"după asemănarea lui Dumnezeu". Sufletul va fi incomparabil mai viu decât a fost pe pământ, înăuntrul temniței.
    De exemplu, își va aduce aminte și va urmări persoane și lucruri pe care era cu neputință să și le amintească și să le urmărească cât timp se afla în trup. (Pag. 22)
    Cu viteza luminii 
    În orice moment, sufletul îi va urmări pe toți și pe toate? Și pe unul care este în Australia, și pe altul care este în Grecia, și pe cel care este în America și pe cel care este în Rusia? (...)
    (...) sufletul, după moarte, nu este omniprezent. Izbăvit de povara trupului său însă, aleargă în toate colțurile pământului, fără să fie împiedicat de timp și de loc. El aleargă ca fulgerul, cu viteza luminii. Și nu numai aceasta, dar are și posibilitatea să vadă și să observe, în același timp, multe persoane și lucruri (ceea ce se întâmplă la scară mică și în  viața prezentă).
    Firește, nu înseamnă că poate în orice moment să urmărească toate miliardele de oameni, îngeri și demoni, pentru că aceasta se cuvine doar Atotputernicului Dumnezeu. (Pag. 23-24)