Povestea corbului - Despre pocăință

      „Noi, lumea de astăzi suntem, oarecum, asemenea Ninivitenilor de odinioară, care uitaseră cu totul pe Dumnezeu și săvârşeau tot felul de păcate. Aceia, însă, când au fost înștiințați de Proorocul Iona că Dumnezeu a hotărât pierderea cetății pentru nelegiuirile lor, s-au întors la pocăință. Toți Ninivitenii,  de la cel din fașă și până la cel cu barbă albă împreună cu împăratul lor, s-au umilit cu fața până la pământ, și-au pus cenușă pe cap și au strigat către Cer, cerșind îndurare de la Dumnezeu. Însuși împăratul lor a poruncit ca tot ce are suflare într-însul, de la om până la dobitoc să nu mănânce nimic și să nu bea apă trei zile. Mugeau animalele, scheunau câinii, țipau copiii de foame și sete și acestea toate erau strigăte către Cer.”

Povestea corbului. Vasile Marcu, Ed. Lumină din Lumină, București, 1998, pag. 235.