Cuvinte pentru suflet și credință

Din cartea: "Sufletul după moarte: călătoria sufletului după moartea trupească",  de Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Editura de Suflet, Editura Tabor, București, 2013:     Omul moare, și elementul lui secundar (trupul) se transformă în materie neînsuflețită și se predă celui căruia îi aparține, pământului-mamă. Se pierde, devine oase și humă, până când piere cu desăvârșire (exact așa cum se întâmplă și cu animalele necuvântătoare, cu târâtoarele, cu păsările etc.).     Celălalt element, superior (sufletul), care a dat viață elementului inferior, trupul, care a cugetat, care a creat, care a crezut în Dumnezeu, nu se transformă în materie neînsuflețită, nu dispare, nu piere ca fumul (pentru că este lucru nemuritor), ci "se mută" (renăscut) în viața cealaltă. (Pag. 21)       Gândește-te acum cât se va schimba sufletul tău când se va elibera prin moarte de această întreagă povară, de "constrângerea" trupului tău, de lumea cotidiană!   ...

Mai-marelui cântăreţilor; un  psalm al lui David, când a venit  profetul Natan, ca să-l mustre  pentru femeia lui Urie.  1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta  2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.  3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.  4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.  5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.  6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.  7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.  8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.  9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.  10. Întoarce faţa Ta de la păc...

Sursa imaginii:  www.doxologia.ro    Odată şezînd el în chilia sa, scriind cărţi după obicei, a venit la dînsul un sărac - însă acela era îngerul Domnului în chip de sărac - şi i-a zis: "Miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu din cer, deoarece, fiind cîrmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele cîte le-am avut, dar şi pe cele străine".    Iar iubitorul de săraci şi adevăratul rob al lui Hristos, Sfîntul Grigorie, avînd durere din inimă pentru dînsul, a chemat pe fratele care-i slujea şi i-a poruncit să dea omului aceluia şase galbeni. Săracul, luînd ceea ce i s-a dat, s-a dus. Apoi, după cîtăva vreme, tot în ziua aceea, a venit la fericitul acelaşi sărac, zicînd: "Miluieşte-mă, robul lui Dumnezeu, că multe am pierdut, iar tu puţin mi-ai dat". Fericitul, chemînd iarăşi pe slujitorul lui, i-a zis: "Frate, du-te şi-i dă alţi şase galbeni". Fratele a făcut aşa şi săracul acela a luat de la sfîntul, în aceeaşi zi, doisprezece galbeni şi a plecat. ...

Din cartea: "Sufletul după moarte: călătoria sufletului după moartea trupească",  de Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Editura de Suflet, Editura Tabor, București, 2013: Despre ieșirea sufletului     "Mare luptă are sufletul când se desparte de trup", se spune în Slujba înmormântării. El se tânguie și se chinuiește pentru că nu vrea să se strice această armonie - tovărășie atât de frumoasă. Însă, fie că vrea, fie că nu, ea se va destrăma. Nici îngerii nu pot să-l ajute, să-i aducă alinare. "Nu este cine să-l miluiască pe el" (Slujba înmormântării)". (pag. 74)     "Este cu neputință ca Dumnezeu cel Bun și Iubitor de oameni prin firea Sa dumnezeiască să nu înconjoare făptura Lui în acele momente grele în care se chinuiește. Sigur o înconjoară, o umbrește cu harul Lui dumnezeiesc, ca să nu se cufunde în disperare și în deznădejde. Astfel, dacă vedem trupul unui mort (chiar și al unui ateu) cu chipul senin, aceasta nu înseamnă că ateul a fos...

Din cartea: "Semnele vremurilor din urmă" de Părintele Paisie - Mărturiile monahilor și ale închinătorilor, Editura Egumenița, Galați, 2013     "L-am întrebat pe Bătrânul Paisie despre noile buletine care urmau să fie editate ( cipul, codul de bare 666 ), dacă trebuie să le primim sau nu, și ce atitudine să avem, și el mi-a răspuns:     "Noi, creștinii, care suntem interesați de problema aceasta nu trebuie să ne grăbim să le luăm când se editează. Să le ia mai întâi cei care nu sunt interesați, apoi Biserica și unii specialiști în aceste probleme să ne lumineze. Biserica trebuie să ia o poziție fermă. Să protesteze și să ceară de la stat cel puțin să nu fie obligatoriu noul buletin. Să explice și credincioșilor să înțeleagă că dacă iau acest buletin se vor afla în stare de cădere.     În concluzie, dacă buletinele conțin aceste elemente (codul de bare, numărul 666) ar fi bine să le ocolim și să refuzăm să le primim!" (pag. 84-85)     "C...

Mucenicia Sfintei Irina, fetița de doisprezece ani a primarului Vasile și a familiei acestuia     „- Vasiliki, este nevoie de multă credință și rugăciune ca să se descopere icoana mea. Deocamdată îți voi completa istoricul mănăstirii. Când turcii au cucerit insula Lesvos, nu au făcut îndată rău mănăstirii. După o vreme însă creștinii au făcut o răscoală și apoi au fugit în munți. Turcii, bănuind că și-au aflat refugiul în mănăstire, i-au prins pe călugări și, împreună cu ei, pe primarul Vasile cu familia lui și pe învățătorul satului, care se aflau în acea zi la mănăstire. Apoi au început să-i chinuiască, ca să le spună unde se ascunseseră creștinii răzvrătiți. Fetița care se arată împreună cu călugării nu este Sfânta Paraschiva, așa cum credeți, ci este fata de doisprezece ani a primarului, pe care au chinuit-o turcii în fața părinților ei, iar pe urmă au ars-o de vie. Pe primar și pe dascăl i-au înjunghiat, iar diaconului Nicolae i s-a oprit inima în timp ce îl chinuia...

Mucenicia Sfântului Rafail și a Sfântului Nicolae, arhidiaconul, în data de 9 aprilie 1463 (pag. 119)     "Apoi l-am visat din nou pe Sfântul Rafail, care arătând spre Sfântul Nicolae, care stătea lângă el, mi-a spus:    - Nicolae era arhidiacon, fiul unui notar din Tesalonic. Avea un trup firav și de aceea nu a putut răbda mucenicia. În timp ce turcii mă chinuiau  și au început să-l lovească și pe el, i s-a oprit inima.   M-am deșteptat foarte emoționată, dar când am adormit din nou, visul meu a continuat. Am văzut din nou pe Sfântul Rafail și pe Sfântul Nicolae în curtea bisericuței din Karyes. Lângă ei stătea și mitropolitul Iacov, căruia Sfântul Rafail îi povestea mucenicia sa. După ce m-am trezit, îmi aminteam foarte bine cuvintele Sfântului Rafail:     - Numele meu de mirean a fost Gheorghe, iar când am îmbrățișat monahismul, am primit numele Rafail. Turcii m-au chinuit în chipul cel mai sălbatic. La început m-au lovit peste mâini...

    "Vino singură într-o zi la această oră și ne vei vedea.     Aceste cuvinte "vino singură" sau "singur", le-au spus și Sfinții Rafail și Nicolae la alte persoane. Odată, înainte de a fi dărâmată biserica, Sfântul Nicolae mi-a spus și mie într-un vis:     - Urcă singură când se înserează și-ți voi arăta toate tainele pe care le ascunde acest loc, precum și icoana Maicii Domnului." (pag. 251)      "Nimeni din cei care au visat nu a îndrăznit să urce singur la Karyes atunci când le spuneau Sfinții. Altceva este ca cineva să vadă pe neașteptate un sfânt, și numai atunci când dispare din fața lui să-și dea seama că a fost sfânt, și altceva să meargă undeva singur, știind că va vedea sfinți aievea. Este nevoie de o mare putere sufletească, pe care o au numai asceții, care trăiesc în pustie. Ei au discernământul duhovnicesc să descopere cursele vicleanului care de multe ori se înfățișează ca înger de lumină, înșelând din nefericire mu...

(9 aprilie) Condac 1: Pe Rafael, minunatul mucenic, pe Nicolae și Irina să-i slăvim, pe cei cu prisosință slăviți de Domnul. Căci în Thermi ne-au strălucit nouă ca niște stele, luminându-ne neîncetat cu dumnezeieștile lor minuni, pe noi, cei ce strigăm: Sfinților mucenici ai lui Hristos, bucurați-vă! Icos 1: Fericită luptă ați purtat cu inimă neîndoită, treime de mucenici, Rafael, Nicolae și Irina, și pe tirani i-ați rușinat. Pentru aceasta, și noi, cinstindu-vă, într-un glas strigăm: Bucură-te, treime de tari luptători; Bucură-te, pleiadă de slujitori ai lui Hristos; Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, Rafaele, alesule al lui Dumnezeu; Bucură-te, purtătorule de biruință, Nicolae, cugetătorule de Dumnezeu; Bucură-te, Sfântă Muceniță Irina, ceea ce porți numele păcii, candela fecioriei; Bucură-te, cântare dumnezeiască în trei stihuri și treime a biruitorilor mucenici; Bucură-te, ceată dumnezeiască întreit strălucită de nebiruiți luptători; Bucură-te, lauda ortodocșilor e...

P răznuire în ziua de marți din Săptămâna Luminată 1. O făgăduință uitată Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, po­pulația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile gre­cești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fu­sese pără­sită, fiind consi­derată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și fe­res­trelor bucăți de mar­mură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici. Noii locatari ai imobilului vedeau în preaj­ma sărbătorilor un preot înalt, cu o pri­vire blândă, cădind și binecuvântând. Dar preotul cel cu pri­virea plină de bunătate nu apărea numai în a­ceastă casă, ci, deseori, se înfățișa pe colina Ka­ryes unde se mai păs­trau încă zidurile de la o biserică pustni­cească închinată Maicii Dom­nu­lui. Locui­torii din Karyes au văzut de multe ori această bi­ser...