Cuvinte pentru suflet și credință

     Se poate observa la nebunii pentru Hristos că, datorită multei lor smerenii au multă curăţie, adică limpezime duhovnicească, cunoscând astfel inimile oamenilor, ba chiar și tainele lui Dumnezeu. Astfel era și Părintele Antim, care își avea inima sa cea curată acoperită cu un sac vechi.      Când mergea la Mănăstirea Sfântul Pantelimon nu intra înăuntru, ci sta acolo unde stăteau argaţii mănăstirii, mâncând la aceeași masă cu ei. Egumenul mănăstirii se vede că a fost înștiințat și i-a spus monahului slujitor să se îngrijească de Părintele Antim. De atunci monahul trapezar al argaţilor îl avea la evlavie, îl ajuta și îl urmărea. Astfel câștigă o încredere deosebită din partea bătrânului și putea înțelege unele din virtuțile sale ascunse.      Una din marile lui virtuți a fost și harisma ce a avut-o în privința postului. Putea posti multe zile. Odată a mers epuizat la mănăstirea rusească - înainte de postul Sfinților Apostoli - și tra...

      „Noi, lumea de astăzi suntem, oarecum, asemenea Ninivitenilor de odinioară, care uitaseră cu totul pe Dumnezeu și săvârşeau tot felul de păcate. Aceia, însă, când au fost înștiințați de Proorocul Iona că Dumnezeu a hotărât pierderea cetății pentru nelegiuirile lor, s-au întors la pocăință. Toți Ninivitenii,  de la cel din fașă și până la cel cu barbă albă împreună cu împăratul lor, s-au umilit cu fața până la pământ, și-au pus cenușă pe cap și au strigat către Cer, cerșind îndurare de la Dumnezeu. Însuși împăratul lor a poruncit ca tot ce are suflare într-însul, de la om până la dobitoc să nu mănânce nimic și să nu bea apă trei zile. Mugeau animalele, scheunau câinii, țipau copiii de foame și sete și acestea toate erau strigăte către Cer.” Povestea corbului. Vasile Marcu, Ed. Lumină din Lumină, București, 1998, pag. 235.

"Omul sfânt fără fapte bune e ca pomul plin de frunze, dar fără fructe. Fapta bună ca să dea rod trebuie făcută-n ascuns, după cum sămânța ca să rodească, trebuie ascunsă sub brazdă." "Povestea corbului" - Vasile Marcu, Ed. Lumină din Lumină, București, 1998, pag. 188.

"Nu știi ceva, fugi la Dumnezeu. Te simți strâmtorat, fugi la Dumnezeu -  fugi la El și stai acolo, spune-i Lui toate, cere de la El milă și îndurare și dacă El vrea să-ţi dea învățătura, primește-o cu capul plecat și inima zdrobită, iar de nu, fii mulțumit numai că te afli aici." "Povestea corbului". Vasile Marcu, Ed. Lumină din Lumină, București, 1998, pag. 118. Despre post "...abstinenţa de la mâncare e doar un pas făcut către post, ea numai ne ajută să mergem către postul cel adevărat: schimbarea în bine a inimii. Postul e una din virtuțile de căpetenie și capătă consistență logică, numai atunci când e conjugat cu postul sufletesc. Deci, abstinenţa de la mâncare și iertarea din iubire a aproapelui. Așa-zisa mâncare de post fără carne, grăsimi, lactate, dar care e gătită să înlocuiască"cu succes" mâncarea de dulce, nu constituie post. Nu e post când nu ai ce mânca și ai dori să mănânci, ci când renunți la mâncare din dragoste...

Dacă nu veneai Tu... Maria Pastourmadzis       "Irena a devenit deodată serioasă. A luat mâinile prietenei sale și le-a strâns.        - Lida, a murmurat. Dacă nu veneai tu...       Lida a zâmbit. A privit pe fereastră. Cerul se lumina după o ploaie îndelungă și sălbatică.        "Dacă nu veneai tu..." Dacă nu venea ea. Dacă n-o găsea Carla la Viena. Dacă nu l-ar fi cunoscut Carla pe Andreas, pentru a deveni Zoia. Dacă n-ar fi dus-o Katerina la Angeliki. Dacă Angeliki n-ar fi cunoscut-o pe Nadia. Dacă fetița n-ar fi intrat în casa lor. Dacă Apostolos Glinos n-ar fi găsit-o la Skiathos. Dacă s-ar fi căsătorit cu Alex. Dacă nu se întâmpla accidentul. Dacă... Dacă...       A închis ochii. Simțea că ameţeşte. Un lanț nesfârșit de "dacă", adică drumurile vieții, care s-au întâlnit la răscrucea iubirii lui Dumnezeu.       Un lanț nesfârșit de "dacă", ce se termin...