Cuvinte pentru suflet și credință

Mucenicia Sfintei Irina, fetița de doisprezece ani a primarului Vasile și a familiei acestuia     „- Vasiliki, este nevoie de multă credință și rugăciune ca să se descopere icoana mea. Deocamdată îți voi completa istoricul mănăstirii. Când turcii au cucerit insula Lesvos, nu au făcut îndată rău mănăstirii. După o vreme însă creștinii au făcut o răscoală și apoi au fugit în munți. Turcii, bănuind că și-au aflat refugiul în mănăstire, i-au prins pe călugări și, împreună cu ei, pe primarul Vasile cu familia lui și pe învățătorul satului, care se aflau în acea zi la mănăstire. Apoi au început să-i chinuiască, ca să le spună unde se ascunseseră creștinii răzvrătiți. Fetița care se arată împreună cu călugării nu este Sfânta Paraschiva, așa cum credeți, ci este fata de doisprezece ani a primarului, pe care au chinuit-o turcii în fața părinților ei, iar pe urmă au ars-o de vie. Pe primar și pe dascăl i-au înjunghiat, iar diaconului Nicolae i s-a oprit inima în timp ce îl chinuia...

Mucenicia Sfântului Rafail și a Sfântului Nicolae, arhidiaconul, în data de 9 aprilie 1463 (pag. 119)     "Apoi l-am visat din nou pe Sfântul Rafail, care arătând spre Sfântul Nicolae, care stătea lângă el, mi-a spus:    - Nicolae era arhidiacon, fiul unui notar din Tesalonic. Avea un trup firav și de aceea nu a putut răbda mucenicia. În timp ce turcii mă chinuiau  și au început să-l lovească și pe el, i s-a oprit inima.   M-am deșteptat foarte emoționată, dar când am adormit din nou, visul meu a continuat. Am văzut din nou pe Sfântul Rafail și pe Sfântul Nicolae în curtea bisericuței din Karyes. Lângă ei stătea și mitropolitul Iacov, căruia Sfântul Rafail îi povestea mucenicia sa. După ce m-am trezit, îmi aminteam foarte bine cuvintele Sfântului Rafail:     - Numele meu de mirean a fost Gheorghe, iar când am îmbrățișat monahismul, am primit numele Rafail. Turcii m-au chinuit în chipul cel mai sălbatic. La început m-au lovit peste mâini...

    "Vino singură într-o zi la această oră și ne vei vedea.     Aceste cuvinte "vino singură" sau "singur", le-au spus și Sfinții Rafail și Nicolae la alte persoane. Odată, înainte de a fi dărâmată biserica, Sfântul Nicolae mi-a spus și mie într-un vis:     - Urcă singură când se înserează și-ți voi arăta toate tainele pe care le ascunde acest loc, precum și icoana Maicii Domnului." (pag. 251)      "Nimeni din cei care au visat nu a îndrăznit să urce singur la Karyes atunci când le spuneau Sfinții. Altceva este ca cineva să vadă pe neașteptate un sfânt, și numai atunci când dispare din fața lui să-și dea seama că a fost sfânt, și altceva să meargă undeva singur, știind că va vedea sfinți aievea. Este nevoie de o mare putere sufletească, pe care o au numai asceții, care trăiesc în pustie. Ei au discernământul duhovnicesc să descopere cursele vicleanului care de multe ori se înfățișează ca înger de lumină, înșelând din nefericire mu...

(9 aprilie) Condac 1: Pe Rafael, minunatul mucenic, pe Nicolae și Irina să-i slăvim, pe cei cu prisosință slăviți de Domnul. Căci în Thermi ne-au strălucit nouă ca niște stele, luminându-ne neîncetat cu dumnezeieștile lor minuni, pe noi, cei ce strigăm: Sfinților mucenici ai lui Hristos, bucurați-vă! Icos 1: Fericită luptă ați purtat cu inimă neîndoită, treime de mucenici, Rafael, Nicolae și Irina, și pe tirani i-ați rușinat. Pentru aceasta, și noi, cinstindu-vă, într-un glas strigăm: Bucură-te, treime de tari luptători; Bucură-te, pleiadă de slujitori ai lui Hristos; Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, Rafaele, alesule al lui Dumnezeu; Bucură-te, purtătorule de biruință, Nicolae, cugetătorule de Dumnezeu; Bucură-te, Sfântă Muceniță Irina, ceea ce porți numele păcii, candela fecioriei; Bucură-te, cântare dumnezeiască în trei stihuri și treime a biruitorilor mucenici; Bucură-te, ceată dumnezeiască întreit strălucită de nebiruiți luptători; Bucură-te, lauda ortodocșilor e...

P răznuire în ziua de marți din Săptămâna Luminată 1. O făgăduință uitată Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, po­pulația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile gre­cești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fu­sese pără­sită, fiind consi­derată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și fe­res­trelor bucăți de mar­mură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici. Noii locatari ai imobilului vedeau în preaj­ma sărbătorilor un preot înalt, cu o pri­vire blândă, cădind și binecuvântând. Dar preotul cel cu pri­virea plină de bunătate nu apărea numai în a­ceastă casă, ci, deseori, se înfățișa pe colina Ka­ryes unde se mai păs­trau încă zidurile de la o biserică pustni­cească închinată Maicii Dom­nu­lui. Locui­torii din Karyes au văzut de multe ori această bi­ser...